Dezincriminarea deținerii de droguri pentru consum propriu.

De Alexandru Bujoreanu

Săvârșirea oricărei infracțiuni este sancționată fie cu pedeapsa detențiunii pe viață, fie cu pedeapsa închisorii, fie cu pedeapsa amenzii.

Detențiunea pe viață constă în privarea de libertate pe durată nedeterminată, închisoarea constă în privarea de libertate pe durată determinată, iar amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.

Regula pentru toate cele trei sancțiuni este aceea executării pedepsei.

Așadar, în cazul pedepsei închisorii regula este aceea a executării acesteia în locuri anume destinate, denumite penitenciare.

Cu alte cuvinte, când legea prevede pedeapsa închisorii, în limbaj colocvial regula este intrarea la pușcărie.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 143/2000 (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Astfel, dacă deții (ai la tine) pentru consumul propriu (pentru tine și doar pentru tine) orice cantitate de canabis, pedeapsa este aceea închisorii (intrării la pușcărie) între 3 luni la 2 ani.

Dar, hai să comparăm, hai să vedem care sunt infracțiunile care sunt sancționate cu aceeași pedeapsă:

  • Vătămarea fătului în timpul sarcinii – 3 luni la 2 ani;
  • Folosirea unui minor în scop de cerșetorie – 3 luni la 2 ani;
  • Violarea de domiciliu – 3 luni la 2 ani;
  • Distrugerea – 3 luni la 2 ani.

Așadar, dacă ai la tine o țigară cu canabis pentru tine și doar pentru tine, pentru statul român este același lucru cu a vătăma fătul în timpul sarcinii sau cu a folosi un minor în scop de cerșetorie.

Dar, dacă deții (ai la tine) pentru consumul propriu (pentru tine și doar pentru tine) orice cantitate, oricât de mică, de cocaină sau o pastilă de ecstasy, pedeapsa este aceea a închisorii (intrării la pușcărie) între 6 luni și 3 ani.

Din nou, hai să comparăm, hai să vedem care sunt infracțiunile care sunt sancționate cu aceeași pedeapsă:

  • Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice – 6 luni la 3 ani;
  • Vătămarea fătului în timpul sarcinii care a avut ca urmare moartea copilului – de la 6 luni la 3 ani;
  • Folosirea prostituției infantile – 6 luni la 3 ani;
  • Furtul – 6 luni la 3 ani;
  • Înșelăciunea – 6 luni la 3 ani;
  • Evadarea – 6 luni la 3 ani.

Așadar, dacă ai la tine o pastilă de ecstasy pentru tine și doar pentru tine, pentru statul român este același lucru cu a fura sau cu a evada sau cu a te folosi de prostituția infantilă.

Este consumul de droguri un pericol pentru copii și tineri? Evident că da.

Sunt copii sau tinerii care consumă droguri infractori egali cu hoții, escrocii sau cei care se folosesc de prostituția infantilă? Fără îndoială că nu.

Cei care sunt împotriva consumului de droguri, trebuie să se întrebe dacă tinerii și copii care consumă droguri sunt infractori egali cu hoții și escrocii.

Dar, mai ales, trebuie să se întrebe dacă merită să meargă la pușcărie.

Dezincriminarea deținerii (să ai la tine) pentru consumul propriu (pentru tine și doar pentru tine) nu înseamnă legalizare.

Legalizare înseamnă să ai voie din punct de vedere legal penal să distribui și să vinzi.

Dezincriminarea înseamnă să nu fii infractor pentru că ai deținut (ai avut la tine) pentru consumul propriu (pentru tine și doar pentru tine).

Dezincriminarea înseamnă să nu mergi la pușcărie pentru că ai deținut (ai avut la tine) pentru consumul propriu (pentru tine și doar pentru tine).

Dezincriminarea deținerii de droguri pentru consum propriu nu este o negare a riscurilor asociate consumului.

Dezincriminarea este, în schimb, o recunoaștere a faptului că:

  • dreptul penal trebuie să sancționeze faptele cu adevărat periculoase, nu alegeri personale;
  • compasiunea, libertatea individuală și eficiența socială sunt valori superioare represiunii oarbe;
  • statul are responsabilitatea de a proteja cetățenii, nu de a-i pedepsi când sunt vulnerabili.