Dreptul de proprietate între libertate și birocrație.

De Alexandru Bujoreanu

Potrivit Codului Civil „proprietarul poate face, deasupra și în subsolul terenului, toate construcțiile, plantațiile și lucrările pe care le găsește de cuviință, în afară de excepțiile stabilite de lege, și poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce”. Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Interpretând cele de mai sus, rezultă că proprietarul unui teren are dreptul de a construi pe acesta o locuință pentru el și familia lui.
Fără a avea pretenția de a intra în cele mai profunde și specifice chestiuni tehnice și juridice cu privire la construirea unei case de locuit, doresc să pun în discuție, cel puțin de principiu, dacă dreptul de proprietate poate fi exercitat ca atare sau este excesiv de limitat de către stat.
Să luăm ca studiu de caz dobândirea unui teren în zona rurală, aflat în intravilanul comunei, dar într-o zonă care nu este reglementată tehnic și juridic din punct de vedere urbanistic. Pentru a construi este necesară obținerea unei autorizații de construire.
În lipsa reglementărilor urbanistice, pentru obținerea autorizației de construire este obligatorie realizarea unui Plan urbanistic zonal, numit generic P.U.Z. Este îndeobște cunoscut costul prohibitiv al realizării unui P.U.Z., însă mai relevant este calvarul birocratic pentru realizarea și avizarea acestuia, ca să nu mai vorbim de durată. Astfel, construirea unei locuințe, chiar și în mediul rural devine un atribut al celor mai înstăriți dintre cetățenii tării.
Mai este dreptul de proprietate asupra terenului un drept al titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu? Este posibilitatea exercitării dreptului de proprietate asupra unui teren determinată de avere?
O soluție ar fi aceea a dreptului de a construi fără autorizație de construire o casă de locuit de dimensiuni reduse, desigur în unele limite tehnice (suprafață, regim de înălțime etc.). Astfel, spre exemplu, unitatea administrativ teritorială ar putea să realizeze 2, 3 sau 4 proiecte tehnice general valabile puse la dispoziția publicului, pe care să fii obligat să le respecți.
În acest caz, doar dacă se dorește edificarea unor construcții în alții parametrii să fie obligatorie obținerea autorizației de construire.
De asemenea, dacă se dorește vânzarea construcției, în cazul celor edificate prin modalitatea expusă mai sus, să fie obligatorie realizarea ulterioară a unei expertize tehnice care să aibă ca scop demonstrarea siguranței structurale a construcției, modalitatea de acces, existența utilităților etc.

În opinia autorului, cel puțin în mediul rural, soluții tehnice și juridice de asemenea factură a fi oportune, și o relaxare în mediul rural a condițiilor tehnice și juridice pentru construirea caselor de locuit ar conduce la dezvoltarea unor zone rurale depopulate.