Dreptul de vot este garantat de Constituția României și de Protocolul adiţional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților fundamentale.
Potrivit articolului 36 alineatul (1) din Constituția României cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv.
De asemenea, potrivit articolului 3 din Protocolul adiţional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților fundamentale Înaltele Părţi Contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.
Desigur că dreptul de vot presupune și prerogativa faptică de a aplica ștampila pe un buletin de vot în intimitatea cabinei de votare, însă nu se rezumă, în realitate, la aceasta.
Articolul 3 din Protocolul la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului vorbește despre alegere liberă și libera exprimare a opiniei.
De asemenea, articolul 3 din Protocolul la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului vorbește despre alegerea corpului legislativ.
Interpretarea textelor legale arată că dreptul la vot este garantat ca expresie liberă a opțiunii cetățenești.
Așadar, dreptul de vot constă în posibilitatea fiecărui om de a alege după propria voință direcția în care dorește să fie adaptate, modificate sau adoptate legile.
Așa cum stabilește Constituția României, de regulă legea stabilește pentru viitor.
În consecință, dreptul de vot constă în posibilitatea fiecărui om de a-și exprima opinia despre cum ar trebui să arate viitorul societății în care va trăi.
Întrebarea care se impune este:
În analogie cu consimțământul informat medical, este dreptul de vot unul liber exprimat dacă opinia nu este una educată?
În ceea ce privește votul, libertatea poate fi înțeleasă ca atribut acestuia prin definiția lui Spinoza, ca fiind necesitatea înțeleasă.
Dacă aplicăm definiția lui Spinoza, votul nu mai este doar un gest de preferință subiectivă, ci devine o concluzie logică.
Așadar, pentru ca votul să fie cu adevărat liber este obligatoriu ca omul, cetățeanul, să înțeleagă ce este necesar societății pentru a evolua.
Dacă acționezi din confuzie sau fără a înțelege efectele deciziei tale nu ești pe deplin liber.
Din această perspectivă, putem afirma că votul neinformat nu este pe deplin liber, ci aproape arbitrar, iar legitimitatea este îndoielnică.
Realitatea este că voturile puțin informate sau iraționale erodează calitatea deciziei publice.
Un vot bazat pe manipulare sau emoție pură nu este liber, ci este determinat de cauze externe pe care nu le stăpânești.
Este drept că în practica electorală democratică curentă, guvernarea este consimțită prin simpla majoritate, nu printr-un proces de informare activă a fiecărui votant, însă votul trebuie exercitat informat pentru a fi legitim.
În viitor, pentru ca voturile să fie pe deplin libere, pentru ca opțiunea cetățenească să se nască din gândire independentă, pentru a putea înțelege necesitatea unor măsuri și politici publice, este imperativă introducerea materiei obligatorii a educației civice în liceu pentru toți cei patru ani.
Nu am pretenția că pot oferi un curriculum adecvat din punct de vedere al metodologiei educației, însă cred că formarea poate fi structurată pe ani școlari, astfel încât să fie explicate pe larg mecanismele instituției prezidențiale, ale prim-ministrului și guvernului, ale parlamentului și ale sistemului judiciar.
Consolidarea educației civice şi alfabetizarea media sunt indispensabile formării opiniei politice libere.
Investiția în formarea cetățenilor şi în reziliența la dezinformare reprezintă căi etic și juridic adecvate pentru a crește calitatea opțiunilor electorale, păstrând în același timp caracterul egal și universal al votului.
În concluzie, în lipsa educației, libertatea votului este iluzorie.